Timp de citire: 7 minute
Pentru mine este foarte importantă învățarea. Nu știu exact să explic de unde și cine mi-a conturat acest concept de învățare ca fiind printre valorile care mă reprezintă, cel mai sigur afirm că au făcut asta părinții mei, însă știu sigur să vă spun că îmi produce o mare bucurie. Senzația pe care o trăiesc de fiecare dată când învăț ceva nou este ca un drog. Mă iubesc din ce în ce mai mult după fiecare demers pe care îl inițiez în sensul învățării din afara școlii, clar. Am înțeles că învățarea se poate produce oriunde, în orice context al vieții mele și pentru că sunt stăpână pe viața mea, la fel ești și tu, și am acces la foarte multă informație, la fel ca tine, am decis să mă bucur de posibilități și să învăț cât de mult pot.
Povestea ultimei lecții învățate a început în luna martie, odată cu primul lockdown cauzat de pandemie. M-am trezit, așa cum multora dintre noi li s-a întâmplat, dată afară din clasă și împinsă într-o clasă virtuală, în mediul on-line. Nu știam absolut nimic despre ce se face și ce nu într-o clasă virtuală, norocul meu a fost că am avut elevi de clasa a IV-a care erau crescuți și care gustaseră deja savoarea învățării individuale și în echipă, așa că mi-a fost mai ușor, am putut să-mi trag sufletul și să mă redresez după amețeala prin care trecusem.
Încet-încet au început să treacă săptămânile și chiar lunile și se zărea septembrie, luna în care începeam un nou an școlar, cu clasa pregătioare, bineînțeles. Am recunoscut o oportunitate de învățare pe care am și fructificat-o. Am început un program pilot în cadrul căruia am lucrat cu 24 de copii care urmau să intre la școala în clasa pregătitoare, copii necunoscuți, 4 zile la rând și am vrut să simt pe propria piele cât mai multe situații reale cu care m-aș putea confrunta la școala virtuală pe care urma să o încep tot în on-line, dăăă. Atașez mai jos câteva dintre concluziile experimentului-pilot, poate vă ajută cu ceva să le citiți. N-a fost să fie așa, am început fizic, la școală, în scenariul galben, hibrid. M-am trezit într-un alt context din care am avut de învățat, care a venit peste ceea ce eu experimentasem deja în cadrul pilotului, deci mi-a fost mai ușor să stau cu jumătate dintre elevi în clasă și cu cealaltă jumătate acasă. Deja știam cum stă treaba cu camera, cu microfonul, cu aplicațiile etc. După a urmat trecerea în scenariul roșu, trecere pe care o trăim și azi, 12.11.2020.
Concluziile despre care ți-am spus mai sus:
- Școala on-line este o alternativă care poate fi aplicată pe termen scurt și doar cu copiii care cunosc ABC-ul tehnologiei. În familiile cu mai mulți membri este dificil de pus în practică, iar în familiile în care părinții sunt profesori, aceștia întâmpină dificultăți pentru a separa rolurile din viața lor;
- Școala on-line este o activitate care poate duce foarte repede la epuizarea emoțională și fizică a profesorilor și a copiilor. Profesorul trebuie să dea dovadă de abilități noi, potrivite acestui mediu care necesită un grad foarte mare de implicare, acesta poate obosi foarte ușor, timpul pe care îl acordă construcției didactice este foarte mare. Sunt tot trei tipuri de activități, însă mai complicate față de cele din mediul fizic: documentarea (ai nevoie de training inițial, trebuie să încerci, să experimentezi) și proiectarea lecțiilor, implementarea, corectarea, evaluarea care are un caracter limitat, deci trebuie să fie mai amplu desfășurată;
- Se merge pentru eficiență pe activități integrate și foarte suple. Toată predarea este scurtă, interactivă și foarte bine structurată, cu maximum un obiectiv de atins;
- Nu există modalități de evaluare care să-și fi dovedit eficiența. Singura modalitate de a evalua copiii este aceea de a-i impărți în grupuri mai mici în breakout rooms și să-i poți urmări individual, însă e musai prezența TA-ului. Se poate construi în timp autoevaluarea și evaluarea încrucișată, însă nu putem vedea clar caietul niciunui copil;
- Pentru a susține viitorul acestui mod de desfășurare a școlii si eficiența acesteia, e necesară înființarea unei școli a părinților care să pregătească suportul de care au nevoie copiii și profesorii. Am observat că unii părinți nu își expun copiii deloc tehnologiei, ceea ce nu este tocmai favorabil, nu au un echilibru, alții nu știu cum să facă față provocărilor ridicate de copil, nu știu cum să mențină atmosfera de învățare pe care o setează profesorul;
- Profesorul are nevoie de pregătire serioasă, la un nivel avansat pentru a face față tehnologiei specifice acestui tip de școală, deoarece resursele folosite sunt variate și au nevoie de așezare corespunzătoare, ex. ecran împărțit. Ideal ar fi să existe și două device-uri pe care să le folosească profesorul;
- Profesorul are nevoie de TA și/sau de o persoană care să asigure suport tehnic;
- Timpul petrecut în on-line nu poate fi același pe care l-am petrece în învățarea fizică, pentru clasa Pregătitoare timpul maxim poate fi de 2h30’ cu minimum 2 pauze, ideal 3, în timpul sesiunii de zoom, adică să nu rămână singur în pauză, noi avem un rol foarte important chiar și în pauză, există fenomenul de bullying încă de la această vârstă, inconștient, însă e musai să fie controlat, plus că este un moment foarte bun în care ești exemplu pentru cum servești masa, cum interacționezi cu copiii sau cu colegii, cum stai ca profesor în pauză, cum răspunzi la telefon etc;
- Copiii din această generație si nu numai, aș zice una-două înainte, sunt extrem de dispuși, inteligenți si flexibili. Au un apetit deosebit pentru tehnologie și o înțeleg mai mult decât noi, o manevrează cu ușurința și fac conexiuni la care noi încă nu ne gândim. Este o plăcere să încerci orice cu asemenea creiere, deci vă puteți aventura, veți fi surprinși. Vă garantez distractie maximă!;
- Copiii vor să fie lăsați singuri și provocați în învățare și cunoaștere, este foarte important să-i lăsăm;
- Copiii sunt empatici și au curaj moral. Familia, adulții români, și-au lăsat amprenta morală, le-au imprimat setul de valori, adică educația celor 7 ani de acasă, aceștia știu să stea în fața unui om pe care nu-l cunosc și sunt pregătiți să respecte regulile. Desigur, ideal ar fi ca profesorul să ducă mai departe această solemnitate și să-i trateze cu respectul cuvenit pentru a-i crește la fel de frumos;
- Părinții români sunt persoane grijulii și extrem de atente cu fructul lor, cu puiul lor, așa că datoria noastră este să onorăm aceste sentimente pe care fiecare dintre noi le-a trăit ori pe care urmează să le trăiască.
Bun. Am ajuns aici. În acest punct îmi face bine să văd lumea profesională tot prin intermediul contextelor de învățare deoarece îmi produce o stare de bine, îmi conferă o perspectivă pozitivă și pentru ca ține de mine…e ceva ce aleg să fac. Aleg să învăț și să-mi testez abilitățile așa că am lansat un alt proiect în cadrul căruia susțin întâlniri one-to-one sau one-to-many cu orice coleg din breaslă care își dorește să beneficieze de tot ceea ce știu să fac în legătură cu predarea-învățarea-evaluarea on-line.
Vă voi spune câteva cuvinte despre intâlnirea pe care am avut-o marțea trecută cu o colegă care predă la clasa I, Andreea. Dorința ei era legată de găsirea unei soluții pentru adaptarea programei la orarul modificat pentru on-line și de încurajare și validarea eforturilor. Adică avea nevoie să știe dacă face bine sau nu și dacă direcția pe care a mers până acum este cea corectă. Desigur, eu nu dețin adevărul absolut și nu pot spune cu certitudine că cineva face bine sau rău, însă pot discuta cu persoana respectivă și împreună putem trage niște concluzii din care să învățăm să facem la fel sau diferit. Pentru că avem un partener de lucru, pentru că cineva știe despre ceea ce ne preocupă, ceea ce încercăm să realizăm trăim un sentiment plăcut, ne face să ne simțim văzuți și parcă avem mai mult chef să îmbunătățim lucrurile, depunând efort, nu mult, ci eficient. Ne-am bucurat de câteva momente de uimire, din cele în care realizezi că poți face altfel, mai ușor, mai aerisit orele și structura pe care te bazezi zilnic la școala virtuală, am reușit să lucrăm împreună la un material pentru a vedea exact ce funcționează și ce nu, iar a doua zi Andreea a și aplicat la clasa ei și mi-a scris feedback, iar eu la rândul meu i-am răspuns. Am stat și stăm împreună în învățare. Vă atașez feedback-ul ei și sper să vă umple de speranță, așa cum mi s-a întâmplat mie.
Workshop-ul “Dacă e marți, e întâlnire cu Claudia Chiru!” se desfășoară în fiecare marți și poți găsi detalii pe www.asaga.ro.
Te aștept!
