Timp de citire: 4 minute
Temele pentru acasă….nu știm dacă există în acest moment o descriere potrivită pentru ele. Temele pentru acasă sunt asemenea rufelor din mașina de spălat atunci când le punem înăuntru pentru prima oară, nu știm dacă vor ieși curate, dacă am sortat bine culorile, dacă am pus detergentul potrivit și cantitatea corectă. Știm sigur însă că vor ieși mototolite.
Activitatea noastră ne permite să interacționăm foarte mult cu temele copiilor, cu cantitatea și cu calitatea acestora, dar mai ales cu emoțiilor celor care le efectuează, cu emoțiile copiilor. Temele sunt făcute în “orele de studiu” denumite astfel de noi pentru că ne dorim să subliniem ideea că acțiunea de a studia e mai importantă decât tema în sine. Ei știu că la SAGA există un moment în zi dedicat exclusiv studiului.
Nu dezbatem temele de la școală, nu discutăm despre ele cu copiii și nici în fața lor, ci mai degrabă îi învățăm tehnici cu ajutorul cărora să le prioritizeze, să le organizeze, să le ducă la bun sfârșit și explicăm acolo unde copiii se poticnesc.
Profesoarele noastre au corectat până acum peste o sută cincizeci de mii de teme în cele 70 de luni de când există programul nostru de afterschool și credem că am văzut atât de multe spețe încât am putea să scriem cărți întregi despre acestea. Dar nu ar ajuta, dacă nimeni nu s-ar opri din acest automatism al temelor și nu ar începe o reformă coerentă, reală și clară a lor. În acest punct se pare că toată lumea știe ce sunt temele, câte și cum trebuie date copiilor, care e scopul lor final. Puțini dintre acești oameni însă se gândesc la modul de organizare al temelor, la adaptarea pentru fiecare segment de vârstă, la efectul transformator al acestora asupra copilului și mai puțini cunosc cu adevărat teoria din spatele celor enumerate. Nu căutăm vinovați, știm că mulți chiar nu știu să ia în calcul aceste aspecte. Tema este un exercițiu personal între copil și sinele său cognitiv, este acel moment unic în care el rezolvă doar prin forțele proprii ceea ce a învățat la clasă și se bucură într-o primă fază singur de reușita lui. Apoi el este apreciat și recunoscut de profesor și de ceilalți colegi. Reușita temei este punctuală, dar suma tuturor reușitelor construiește o mare parte din stima de sine.
Raportându-ne la acest număr, peste o sută cincizeci de mii de teme, estimăm că mai puțin de 50% sunt teme deștepte, cele mai multe sunt teme care ocupă timpul copilului, teme voluminoase, repetitive, dificile și pe care uneori e nevoie să le rezolve întreg cartierul. Credem și știm că există o rutină binefăcătoare a temelor efectuate zilnic, am spus că studiul este o valoare pentru noi, dar legenda urbană a timpului ocupat aplicată greșit și copiilor le poate aduce de fapt dezavantaje, pentru că ea nu este calitativă.
Încă de la clasa pregătitoare, chiar de la grădiniță, caietele liniate devin instrumente zilnice pentru teme. Semne grafice repetate, litere, cifre, grupuri de litere umplu frecvent, ca o cadență militărească, caietele conform programei școlare interpretate după fiecare ureche. Copiii pot și chiar fac ce li se dă. Sub metoda profesorului de la clasă sau a zelului părintesc, copiii primesc într-o primă fază rânduri întregi de scriere, iar mai târziu pagini din manuale și culegeri. Dacă noi am fost chinuiți și am învățat de frică și sub presiune, de ce ei nu ar putea? Doar suntem bine. Părinții cer teme multe de la profesori, iar aceștia le îndeplinesc dorința. Unii spun că înșiși copiii cer teme multe, iar cei din jur nu fac decât să le îndeplinească dorința. Poate ar fi bine ca de acum încolo să nu mai ascultăm dorințele copiilor. Că ia uite ce de teme cer! Ca în poezia lui Coșbuc.